duminică, 6 aprilie 2014

6 aprilie

Le multumesc tuturor celor care si-au indreptat un gind bun catre cel care a fost tatal meu, Profesorul Marcel Crihana, de la a carui trecere la Cele Sfinte se implinesc azi patru ani (de la 6 aprilie 2010).
Le transmit toata dragostea mea apropiatilor nostri de la Valea Marului, unde este inmormintat tatal meu – alaturi de bunicii mei, Alexandru si Maranda, si de fratele meu Ioan. Le cerem iertare ca nu am mers azi la cimitirul de acolo, dupa traditie. I-am purtat pe toti in suflet – cum de altfel ii purtam mereu - la biserica de aici, a Inaltarii Sfintei Cruci, Titansi Catedrala cu hramul Sf. Prooroc Ilie si al Sf. Martiri Brincoveni. Din motive binecuvintate, cum ar spune Parintii Bisericii, am hotarit – si speram, cu ajutorul lui Dumnezeu, sa ne putem respecta aceasta promisiune – sa mergem la Valea Marului de Pastele Blajinilor, in prima luni de dupa Duminica Sf. Apostol Toma.
In 17 aprilie 1995, a fost tirnosita prima bisericuta din lemn construita dupa 1989 in Bucuresti, Biserica Sf. Ilie. In ziua de Florii fiind, mii de credinciosi au participat la slujba arhiereasca de sfintire. In timpul slujbei, a aparut pe cerul senin semnul Sfintei Cruci, incadrata de un curcubeu. Slujba de tirnosire a fost intrerupta citeva minute, in care intreaga adunare a putut urmari minunea. Catedrala construita linga vechea biserica de lemn va avea si al doilea hram, praznuit la 16 august, inchinat Sfintilor Martiri Brincoveni. Tot aici exista si doua lucrari-monument, in curtea sfintului lacas, un monument al Sf. Martiri Brincoveni si unul al tuturor martirilor neamului romanesc, al “Eroilor cunoscuti si necunoscuti”. Aici am gasit de cuviinta sa aprindem o candela pentru Marcel Crihana si pentru toti ceilalti – vii sau mutati la Domnul – dragi noua. Si sa ne rugam, cu rabdare, si pentru toti cei care nu ne sint dragi.
Si, fiindca m-au intrebat zilele acestea unii “prieteni” ce mai face tatal meu, in preajma Sarbatorilor Pascale, le raspund cu un rondel din carticica lui, Bucuriile Curcubeului:
“Rondelul neodihnei de Pasti
Nici anu-acesta nu ma odihnesc
De Pasti, mereu ca si-altadata.
Ma cheama-ntruna neamul ciocoiesc
La munca multa si putina plata.
La slujba de-‘Nviere, - adevarata,
Nu merg, dup’-obiceiul parintesc.
Nici anu-acesta nu ma odihnesc,
Desi odihna-mi ar fi meritata.
Scriu, ce sa fac? Asa ma canonesc.
Astfel o zi de Pasti de-a mea mi-e data.
Si sper si rog pe Maica Preacurata
Munca-mi s-o-arate Tatalui Ceresc.

Nici anu-acesta nu ma odihnesc…”  

Sorina Dascalu

vineri, 13 ianuarie 2012

Cand ne revedem la Bucuresti...

Prima intalnire a membrilor cenaclului PERPESSICIUS-CRIHANA din anul 2012 este VINERI, 27 IANUARIE, ORA 14.00, la Biblioteca Metropolitana Filiala Dimitrie Cantemir.

Se vor discuta lucrarile si programul activitatii din lunile ianuarie, februarie si martie 2012, iar ca tema principala, POEZIA CU FORMA FIXA (sonet, rondel, acrostih, glossa, haiku s.a.).

Va asteptam!

duminică, 16 octombrie 2011

Concert Florin Chilian, Berti Barbera si prietenii, surprize - Sarbatorim 10 ani de AUTISM ROMANIA

Dragi prieteni, va invitam miercuri, 26 octombrie, la concertul caritabil ce va marca 10 ani de AUTISM ROMANIA si Zilele Europene ale Autismului, concert sustinut de Florin Chilian, Berti Barbera si prietenii sai la Music Club. Va asteptam sa fiti alaturi de noi impreuna cu prietenii si cu prietenii prietenilor..!

***********************

Concert caritabil Florin Chilian, Berti Barbera & friends
prilejuit de aniversarea a 10 ani AUTISM ROMANIA


Ţi-ai imaginat vreodată o zi fără telefon? Dar fără prietenii de pe Facebook, Twitter, mail, messenger, fără televizor sau Ipad? O persoană cu autism se confruntă întreaga viaţă cu probleme legate de comunicare şi interacţiune socială, cu izolarea şi marginalizarea. Fii alături de persoanele afectate de autism şi de familiile lor, participând la concertul caritabil organizat de AUTISM ROMANIA pentru a celebra Zilele Europene ale Autismului (luna octombrie), dar şi 10 de la înfiinţarea asociaţiei.

AUTISM ROMANIA sărbătoreşte cele două evenimente prin organizarea unui concert cu strangere de fonduri. Florin Chilian, Berti Barbera & friends (Nicu Patoi, Jimmy Cserkesz, Petra Acker ) vor susţine un recital miercuri, 26 Octombrie, ora 20:00, în Music Club (Bucureşti, Str. Bărăţiei, Nr.31, sect. 3, în spatele magazinului Cocor).
Fondurile strânse în urma vânzării biletelor şi a donaţiilor vor fi utilizate de către AUTISM ROMANIA pentru implementarea proiectelor derulate în prezent:
• Clubul de art terapie: program săptămânal de terapie ocupaţională - art terapie pentru copiii cu autism ( 6 - 18 ani)
• Centrul multifuncţional pentru tineri cu autism (18-35 ani)

Susţinătorii evenimentului

• Fundaţia Culturală Berti Barbera
• Music Club
• Ghost Town Event
• Maria Radu
• Cornel Ilie (trupa Vunk)

Cum ne puteţi sprijini?

• Prin implicarea, ca artist, în concert
• Devenind partener media
• Prin promovarea concertului pe site-ul dvs/social media/blog etc
• Prin participarea la eveniment
• Prin donaţii directe în următoarele conturi deschise la BCR sector 4:
RO16 RNCB 0075 0352 1615 0001 –RON
RO59 RNCB 0075 0352 1615 0003 –EURO


AUTISM ROMANIA este o organizaţie a părinţilor copiilor cu autism care apără şi promovează drepturile şi interesele persoanelor cu autism (copii, tineri, adulţi) şi ale familiilor acestora. Prin acţiunile noastre urmărim ca aceştia să beneficieze de servicii de calitate şi adecvate nevoilor lor, precum şi schimbarea societăţii româneşti, astfel încât aceasta să ofere condiţii demne de viaţă, şanse legale la o viaţă mai bună pentru persoanele cu tulburări din spectrul autismului.
Autismul (Tulburările din spectrul autismului - TSA) este o tulburare de dezvoltare complexă şi foarte serioasă, ce se manifestă înaintea vârstei de 3 ani şi care se caracterizeaza prin deficite in comunicarea şi de relaţionarea cu cei din jur, prin dificultati in înţelegerea lumii înconjurătoare, prin comportamente stereotipe si repetitive, adesea şi tulburări de natură senzorială.
Autismul nu este un handicap intelectual, deşi în multe cazuri (aproximativ 50%) poate fi însoţit şi de diverse grade de retard, şi nu este nici boală psihică. Nu este o tulburare rară, fiind a treia tulburare în rândul celor mai comune tulburări de dezvoltare, după retardul intelectual şi paralizia cerebrală. Numărul copiilor afectaţi de TSA este mai mare decît al celor cu diabet, cancer sau SIDA la un loc.

Pentru mai multe informaţii despre asociaţie, activitatea şi proiectele noastre, vă invităm să accesaţi: www.autismromania.ro


LIUBA IACOBLEV
Preşedinte AUTISM ROMANIA
Tel: 0731 816 880
E-mail: liuba.iacoblev@gmail.com


POLIANA CĂTĂLIN
PR Manager
Tel: 0723 641 782
E-mail: poliana_catalin@yahoo.com

miercuri, 6 aprilie 2011

6 aprilie 2010 - 6 aprilie 2011

Acum un an, am petrecut, în 6 aprilie, ultima dimineaţă cu tatăl meu. Era în Săptămîna Luminată şi mă bucuram că a mai fost alături de noi pentru Sărbătorile Pascale...


Cu puţină vreme înainte să plece definitiv, îi priveam adesea chipul brăzdat adînc de suferinţă, chinuit zadarnic de cîte un surîs - sau, mă rog, ceea ce ar fi trebuit să fie surîs cînd ne întîlneam, iar el îmi spunea: “Nu te mai uita la mine cu atîta milă, nu te suport...”. Iar eu îi răspundeam, invariabil: “Eu mă uit cu milă la tine?! Stai să vezi cum mă uit la mine...” Zîmbea, totuşi. “Milă mi-e de tine, dar de mine mi se rupe inima... Crezi că eu mă suport??” Devenise un fel de ritual: să-mi spună asta, să-i spun asta...


Am fost la Valea Mărului. Vălmărenii au dat numele lui străzii pe care a locuit cîndva, cu 30 ani în urmă. Recent, au apărut primele cărţi de identitate care îi poartă numele. Sună ciudat, dar acum se poate spune că tata este un drum, o cale... :)

Sorina Crihană-Dascălu

miercuri, 15 decembrie 2010

Pentru Sărbătoarea Bradului de Crăciun - fotografii şi albume tipărite!

http://whitegoldenchristmas.blogspot.com/

"Este o modă a fotografiilor digitale – aparate tot mai performante, sute de imagini, mii de imagini, zeci de mii poate. Într-un concediu, în loc de, cu ani în urmă, 40-50 poze pe care abia aşteptam să le developăm la un studio, acum arhivăm pe diferite suporturi electronice şi virtuale 5-6000 fotografii, trei sferturi de instantanee nereuşite, încă o mare parte “bunicele” (mai frumoase, dar nu atât de clare, mai luminoase, dar cu elemente nedorite în cadru etc.); nici tehnic, nici artistic, nu vom fi foarte mulţumiţi de mai mult de “clasicele” 50 imagini deosebite. Acestea, însă, de obicei nu mai ajung pe hârtie, într-un album pe care să-l putem păstra,  arăta şi persoanelor care nu au posibilitatea să le vadă pe un monitor. În cel mai fericit caz, vom selecta câteva pentru a le trimite prin e-mail sau a le posta pe web, pentru prietenii şi cunoscuţii „internauţi”, apoi le vom pune pe un DVD, pe care-l vom multiplica pentru încă două-trei persoane care au un computer. Cine nu are, în ziua de azi, PC?! – veţi spune. Ei, bine, noi avem bunici la ţară, amici plecaţi la muncă în străinătate, foşti colegi de facultate retraşi în zone unde mijloacele IT încă nu sunt suficiente (sau chiar nu sunt deloc). 

De aceea, într-o promoţie specială de Crăciun şi Revelion 2010, vă propunem o soluţie nouă. Fotografii tipărite..." (Informaţii suplimentare şi comenzi la: 0724.320.518.
E-mail: whitegoldenchristmas@gmail.com)

sâmbătă, 4 decembrie 2010

De Mos Nicolae...




La Targul de la Muzeul Taranului Roman, o multime de minunatii. Ploaie torentiala si rece. Dar... ceva-ceva lumina si caldura in suflete.
Va postez numai niste "mosi" de... Mos Nicolae.

luni, 29 noiembrie 2010

Despre Cartea de Onoare a cenaclului

Trebuie sa-i raspund, indirect, unuia dintre vizitatorii anonimi ai blogului perpessiciusparadox.blogspot.com. Cartea de Onoare a cenaclului nu contine poze (si nu am postat imagini de la biblioteca in loc de texte, desi pentru unii, care se uita numai pe poze si citesc numai titluri, ar fi mai bine!), ci citeva insemnari ale unor oameni de cultura care au trecut pe la atelierul de creatie Perpessicius in cei 38 ani de existenta. Si unde se pare ca se intimplau, in pofida neprieteniilor de diverse orientari, fapte CULTURALE si inainte de 1989.
Dumitru St. Panaitescu Perpessicius a disparut in 1971. In ianuarie 1972, tatal meu infiinta deja cenaclul Perpessicius din Valea Marului si revista Virste si Trepte. Cind s-au intrunit conditiile ca acestea sa fie reluate la Bucuresti, a facut tot ce a putut pentru ca iubitorii de literatura care se simteau atrasi de "perpessicianism" sa aiba un cadru adecvat pentru a se "aduna laolalta"... Ideea editurii este, desigur, comuna cu a fiului lui Perpessicius.
Cartea de Onoare a fost "deschisa" la 5 ani de activitate, in 31 ianuarie 1977. Sint frumoase acele insemnari cuminti, depuse in cerneala pe foile de-acum ingalbenite de vreme. Este speciala pentru mine si fiindca pe vremea aceea nu se prea gaseau materiale din care sa o realizeze, este deci invelita in pinza visinie, taiata primitiv de tata si lipita cum s-a putut, iar titlul este scris de el, cu vopsea aurie, fara sablon, dar atit de... curat! Paginile sint atit de vii! Le voi folosi in suplimentul revistei Paradox, Manuscris.
Dumitru D. Panaitescu, fiul criticului si editorului, a vizitat cenaclul de citeva ori, la Valea Marului. El a scris insa in Cartea de Onoare in 1982, la implinirea a 10 ani de atelier si revista. La fel, Ilie I. Mirea, un alt apropiat al familiei Panaitescu, ca sa dau numai doua exemple.
Orgoliilor uriase ale unor oameni "de cultura" bucuresteni nu le-a placut raminerea sub patronajul spiritual al lui Perpessicius ("braileanul"), dupa cum probabil ca nu le place faptul ca eu mai pastrez principiile culturale pe care mi le-a transmis Marcel Crihana ("galateanul") in privinta editurii, cenaclului si revistei. Dar este... exclusiv problema lor.
Aceste "minore dar remarcabile" (ca sa-l parafrazez pe Calinescu - asa vorbea despre Perpessicius ca poet) fapte culturale bucurestene au implinit 10 ani in 20 aprilie si am vorbit suficient despre asta. Numai ca in 6 aprilie s-a stins si mentorul meu (nu mai scriu "al nostru" fiindca se pare ca unii "critici" de azi s-au simtit jigniti). Deci nu am putut sarbatori la sfirsitul primaverii... nimic.
Sortind cartile din biblioteca tatei pentru a dona o parte, am descoperit aceasta Carte de Onoare. Nu o mai vazusem si, impresionata de cuvintele pretioase notate acolo, am hotarit sa le prezint si celorlalti membri ai cenaclului si redactiei. Le mai povestisem cite ceva, din cele ce-mi spunea tata, dar nu aveam o "dovada". Am gasit si scrisori, pe care le voi publica daca si cind va fi posibil. Sint personale, adica adresate tatalui meu, asa ca, slava Domnului, nu trebuie sa platesc vreun drept de autor nemeritat de urmasi.
Si altele, dar despre acelea... alta data.
Mi-am dat seama brusc ca atelierul de la Bucuresti este de fapt atit de strins legat de cel valmarean incit... putem vorbi de unul si acelasi fapt cultural, de evolutia aceluiasi, de continuitate. Adasar, nu avea rost o sarbatorire a 10 ani, ci una a... 38! Mi s-a parut chiar fain! M-am bucurat, am zimbit si...
Zimbesc si acum, cu toate ca, vorba unui prieten, care de fapt habar nu are ca-mi este prieten: ce stiu eu despre managementul cultural?!
Ar trebui sa fiu trista, dar nu pot.
Revenind la Cartea de Onoare, vor scrie si cei de azi, de mina, in cerneala, incepind de la 31 ianuarie 2011. Daca va rezista pina atunci. Daca nu,...
Sorina Dascalu